FORME PREINSTITUTIONALE DE COMBATERE A INCENDIILOR în ROMÂNIA

Aflata permanent la datorie, prin specificul ei, atât în timp de pace cat si de razboi, institutia pompierilor militari
s-a afirmat prin înalta constiinta civica manifestata în salvarea vietii oamenilor, în apararea bunurilor de flagelul incendiilor, s-a implicat si încadrat în momente si evenimente deosebite ce au marcat lupta poporului roman pentru libertate, unitate nationala si independenta statala, înscriindu-se intre acele forte ce au raspuns si corespuns misiunilor primite
Evoluând în conditiile istorice generale, social-economice proprii fiecarei etape, istoria pompierilor militari este intim legata de renasterea si evolutia organismului militar românesc începând cu deceniile patru si cinci ale secolului XIX. Dar asupra acestei institutii si-au pus amprenta nu numai conditiile si posibilitatile concrete existente, ci si elementele de traditie mostenite de la înaintasi.
Dezvoltarea unei culturi materiale si spirituale înfloritoare, a mestesugurilor, schimburile comerciale intense si, mai ales, existenta conductelor de apa din lut ars, a cisternelor de apa, indica preocuparile dacilor pentru urbanistica si igiena publica. Dupa ocuparea Daciei, stapânirea romana a impus forme proprii pentru combaterea incendiilor, recurgând la serviciile conditionate ale unor colegii de meseriasi.
Adevarate „cluburi” de întrajutorare si petrecere utila a timpului liber, aceste colegii prestau pentru dreptul lor de functionare diferite servicii catre stat, intre care si acela de stingere a incendiilor. Despre rolul ca si despre necesitatea lor, este edificatoare o „Epistola” a lui Caius Plinius Caecilius, guvernator al Nicomediei, catre împaratul Traian „Un incendiu puternic a mistuit în Nicomedia multe case particulare si doua edificii publice – raporta Plinius.
Nu exista nicaieri vreo pompa de incendiu, vreo galeata sau în sfârsit, orice echipament pentru stingerea incendiilor. Tu, stapâne, gândeste daca nu crezi ca ar trebui înfiintat un colegiu al meseriasilor de maximum 150 de oameni”.
Alaturi de aceste colegii atributii de alarma si prima interventie pe timpul noptii reveneau si paznicilor de noapte ai oraselor, „nocturnii”, aflati în subordinea edililor localitatilor respective.
Pretutindeni, institutia pompierilor nu poate fi conceputa decât numai prin prisma existentei unor aglomerari urbane care contin în ele premisele izbucnirii incendiilor. Dar, perioada care a urmat începând din secolul al XIII-lea, s-a caracterizat printr-o serie de fenomene noi, între care decaderea centrelor urbane si trecerea la un sistem cu un pronuntat caracter rural. În noile conditii, obstiile satesti, a caror existenta este mult mai veche, au preluat toate sarcinile legate de asigurarea existentei lor, de la apararea împotriva unor dusmani invadatori, pâna la apararea împotriva focului.
Cu evolutia sa lenta, satul îsi va pastra vreme îndelungata aceasta forma de combatere a incendiilor. Din secolul al XVII-lea puternica dezvoltare si diversificare a mestesugurilor satesti face ca în fruntea obstii sa se situeze acei mestesugari care, în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, se vor constitui în formatii voluntare de pompieri.
Desfasurarea procesului de urbanizare, dezvoltarea mestesugurilor si comertului, a actiunilor edilitare, aparitia primelor utilaje si accesorii specifice de lupta contra focului, unele incendii foarte mari, în urma carora au disparut localitati, cartiere întregi sau cladiri, au determinat autoritatile timpului sa reglementeze aceasta activitate si sa-se preocupe de aparitia unor formatiuni de stingere a incendiilor de sine statatoare, bine organizate si dotate. Astfel apar, primele servicii al tulumbagiilor, steaguri de foc, detasamente, etc.

ÎNFIINTAREA PRIMELOR FORMATIUNI DE POMPIERI MILITARI în ROMÂNIA, EVOLUTIA ACESTORA

Instabilitatea membrilor ,,steagurilor de foc” a determinat, mai tot timpul, autoritatile sa se preocupe de completarea efectivelor acestora. Progresul tehnicii de lupta contra incendiilor, începea sa puna problema pregatirii celor ce urmau sa foloseasca pompele tot mai complexe, activitate ce se putea realiza numai prin asigurarea stabilitatii oamenilor.
Astfel, în ianuarie 1833, vel aga Iancu Filipescu întocmeste un proiect de reorganizare a serviciilor pompierilor din Bucuresti, preluat si modernizat de generalul Starov. Desi elaborat în anul 1833 pâna în anul 1835, acesta nu se aplicase. Ajuns si la Iasi în anul 1833, a fost pus în aplicare doi ani mai târziu, în baza sa luând fiinta prima unitate de pompieri militari din tara noastra. La 3 ianuarie 1835, dupa studierea si modificarea proiectului, de catre „Madularele Sfatului administrativ” înaintau documentul domnitorului Mihail Grigore Sturza care aprobându-l, hotara „sa se puna fara întârziere în lucrare”. În aceeasi zi, prin porunca numarul 1 pe anul 1835, domnitorul instituia o comisie alcatuita din vel aga Stefan Catargi , colonelul Latescu, „comandirul polcului militiei”, si spatarul Vasile Beldiman, „prezidentul eforiei orasului”, pentru ca „împreuna sa va îndeletniciti atât cu adunarea cinurilor de gios cat si cu informaluirea îmbracamintei lor”. Proiectul „Pentru formarisirea comandei de foc supt numire de roata de pojarnici pentru orasul Esi” stabilea efectivele acesteia la 3 ofiteri, 9 subofiteri, 2 tobosari, 90 soldati pompieri si un fierar. ,,Punerea în lucrare” a companiei de pompieri ieseni s-a facut intr-un timp foarte scurt. La 13 februarie 1835, domnitorul Mihail Sturza Voievod numea pe capitanul Bacinski „comandir la roata de pojarnici”, iar ca ofiteri pe locotenentii Raclis, din cavalerie si Macarescu, din infanterie.La randul ei, ,,Comisia pentru informarisirea comandei de foc” inainta domnitorului, la 22 mai, un raport care continea rezolvarea diferitelor probleme legate de aplicarea proiectului. Se raporta rezolvarea problemei uniformei care era data în lucru, detasarea ofiterilor, subofiterilor si a 78 de soldati, pusi în drepturi începând cu data de 15 mai, data la care prima unitate de pompieri militari din România îsi începea existenta.
Dupa modelul acesteia au luat fiinta, pe rând, în diferite orase din Moldova, comenzi de foc (Botosani , Bârlad, Tecuci, Falticeni, Târgu Frumos, Roman, Bacau, Focsani, Husi, Târgu Ocna , etc.).
La Bucuresti, dupa tergiversari cauzate de diferite motive, între care inertia nu ocupa ultimul loc, la 26 decembrie 1843, Departamentul Treburilor Dinlauntru” înainta domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu proiectul „Pentru întocmirea unei roate de pompieri pentru capitala orasului Bucuresti”. Dupa studierea lui de catre „Cinstita Obste Adunare” si trimiterea prin raport favorabil, la data de 29 februarie, acesta este sanctionat în mod favorabil de catre domnitor.
Conform acestuia, Compania de pompieri a orasului Bucuresti avea un efectiv de 7 ofiteri, 23 subofiteri si 256 soldati. Întregul efectiv provenea din regimentele de infanterie, ofiterii fiind numiti direct de domnitor, la propunerea comandantului ostirii. În mai 1845 capitanul Emanoil Buteanu este numit comandant al companiei. Aceasta îsi începe activitatea la 1 iulie 1845.
Dupa modelul acesteia au luat fiinta, pe rând, în diferite orase din Tara Romaneasca subunitati de pompieri ( Craiova, Ploiesti, Braila, Galati, etc.).
De abia constituita „tânara“ subunitate intra în „proba de foc” a luptelor revolutionare din anul 1848. La 13 septembrie, ostasii pompieri de sub comanda capitanului Pavel Zaganescu, au dat dovada de eroism, curaj, spirit de jertfa si patriotism, în lupta inegala de forte cu trupele otomane din Dealul Spirii. Cei aproape 100 de eroi cazuti au reînnodat, prin sângele lor, glorioase traditii de lupta lasate mostenire armatei romane de vitejii lui Mircea, Stefan si Mihai Viteazul.
Pentru a–si arata recunostiinta natiunii române fata de actul de curaj al pompierilor, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost promulgata – în anul 1860 – Legea pentru recompensarea pompierilor raniti în actiunea de la 13 septembrie 1848, prin care ostasilor raniti se acorda câte o pensie pe toata viata de 15 lei lunar, iar celor ce nu pot sa-si câstige existenta cate un leu pe zi, precum si îmbracaminte. Se acorda de asemenea tuturor ostasilor ce au luat parte la acea lupta medalia de bronz cu panglica tricolora „PRO VIRTUTE MILITARI”. În anul 1901 pe locul bataliei a fost dezvelit un monument al pompierilor. Cu aceasta ocazie presedintele Consiliului de Ministri, D.A. Sturdza, spunea: „Si noi! Sa fi putut noi uita acest mare act de eroism cetatenesc si de eroism ostasesc? Acesta nu se poate! Fiindca sângele acestor credinciosi a ridicat neamul întreg si vânjos, plin de încredere în sine si viitor !
Nu se poate! Fiindca fapta din 13 septembrie s-a ridicat cu glas puternic pâna la cer ca o marturie de credinta catre tara si catre neam.”
Acest monument a strajuit, vreme de opt decenii, semet pe Dealul Spirii, când din ratiuni ce nu fac lauda traditiilor poporului român, a fost darâmat si statuia aruncata în curtea Combinatului Fondului Plastic din Bucuresti, pentru ca pe locul ei a fost proiectata cladirea actualei constructii a Palatului Parlamentului. Monumentul a fost repus în drepturi, foarte aproape de locul initial, în toamna anului 1990.
Înscrisa cu litere de aur în cartea de istorie a neamului nostru, ziua de 13 Septembrie, este sarbatorita ca ,,ZIUA POMPIERILOR DIN ROMÂNIA” în semn de profunda admiratie si perena recunostiinta fata de glorioasele fapte de arme savârsite de Detasamentul de pompieri comandat de bravul capitan Pavel Zaganescu.
În perioada urmatoare Unirii Principatelor Romane si formarii statului national modern, una din principalele preocupari ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a oamenilor responsabili de soarta tarii, a fost organizarea unei puternice armate, ea aflându-se în politica generala a statului roman, cât si în reformele preconizate si înfaptuite.
Conceptia lui Cuza si a sfetnicilor sai privind apararea tarii si-a gasit materializarea într-o noua lege promulgata la 27 noiembrie 1864 pentru organizarea puterii armate. Pentru armata permanenta, legea prevedea ca arme alaturi de infanterie, cavalerie, artilerie, flotila, trupele administrative si trupele auxiliare, arma pompieri – un batalion (divizion) având un stat major special si companii.
Necesitatile de ordin militar si politic au dus, în perioada urmatoare la sporirea efectivelor armatei si la cresterea numarului unitatilor de toate armele, inclusiv la modificari în organizarea unitatilor de pompieri. Astfel, în anul 1874 sunt create primele unitati de pompieri artileristi, schimbându-si denumirea în divizioane, baterii, semibaterii si sectiuni, toate acestea constituind o parte a artileriei teritoriale a armatei depinzând de Ministerul de Razboi.
Anul 1891, marcheaza revenirea la vechile sectii de pompieri în orase precum Bucuresti, Iasi, Craiova, Galati, Braila, Ploiesti, Focsani, Botosani, Turnu Severin, Pitesti, Giurgiu, Buzau, Bârlad, Bacau si Roman.
Intrarea României în noua etapa de dezvoltare de la începutul secolului XX, are efecte si asupra evolutiei institutiei pompierilor militari. Astfel, se reinstituie în anul 1912, functia de Inspector al pompierilor militari, care marcheaza un progres în directia stabilirii unei coordonari unice a unitatilor din întreaga tara. În anul 1926 prin Decizia nr. 1152, a Ministerului de Razboi, Inspectoratul pompierilor militari capata drepturi de comandament administrativ pentru unitatile din subordinea sa. Numirea la data de 1 octombrie 1920 a locotenentului colonel Gheorghe Pohrib în functia de inspector al pompierilor militari aduce o modificare calitativ superioara a procesului de modernizare a structurilor organizatorice ale Corpului Pompierilor Militari, inclusiv cel de transformare la 2 august 1929 a Inspectoratului în Comandamentul Pompierilor Militari.
Prin noua lege pentru organizarea pompierilor, din 3 aprilie 1936, se reglementeaza activitatea pompierilor militari si civili din întreaga tara si lucru foarte important, instituia o coordonare unica la nivel national al activitatii de prevenire si combatere al incendiilor, inclusiv subordonarea formatiilor civile de pompieri comandantilor unitatilor de pompieri din orasele resedinta de judet.
Ca o prima consecinta, în cursul anului 1936 si la începutul anului urmator, Corpul pompierilor s-a extins prin înfiintarea de noi unitati care, prin dispunerea lor, acopereau teritoriul României întregite. În anul 1936 au fost înfiintate companiile Timisoara, Arad, Brasov, Cluj, Oradea, Satu Mare, Carei, Sibiu, Alba Iulia, iar în anul urmator au fost înfiintate sectiile Târgu Mures, Lugoj, Turda, Bistrita, Sighet, Sf. Gheorghe, Sighisoara, Sebes, Baia Mare, Caransebes, Odorhei, Dej, Zalau, Salonta.
In urma reorganizarilor, Corpul pompierilor se prezenta la 1 aprilie 1937, cu urmatoarea structura organizatorica:
Comandamentul Pompierilor cu serviciile sale
- 7 grupuri teritoriale
- 1 batalion cu 6 companii în Bucuresti
- 19 companii, dintre care 3 la Iasi
- 36 de sectii.
In anul 1938 o noua modificare în structura organizatorica a fost impusa de reforma administrativa prin care, din punct de vedere administrativ-teritorial se înfiintau 10 „tinuturi” ce grupau mai multe judete fiecare. Corespunzator acestora, Corpul pompierilor s-a organizat pe 10 „grupuri tinutale”: „Olt” (Craiova), „Bucegi” (Bucuresti), „Marea” (Constanta), „Dunarea de Jos” (Galati), „Prut” (Iasi), „Suceava” (Suceava), „Mures” (Alba Iulia), „Somes” (Cluj), „Timis” (Timisoara), „Regiunea petrolifera” (Ploiesti).
Ca efective, Corpul pompierilor militari dispunea de 96 ofiteri, 274 subofiteri si circa 3000 de soldati.
Dupa cel de–al doilea razboi mondial prin Decretul Lege nr. 2530 din 1 august 1945, pompierii militari sunt trecuti din structura Ministerului de Razboi în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

ÎNFIINTAREA PRIMELOR SUBUNITATI
DE POMPIERI MILITARI ÎN JUDETUL MARAMURES

Legea din 3 aprilie 1936 a reglementat activitatea pompierilor militari si civili din România, si a instituit o coordonare unica la nivel national a activitatii de prevenire a incendiilor. Concepând institutia pompierilor într-un tot unitar, Legea pentru organizarea pompierilor militari, promulgata prin Înalt Decret Regal, nr 815 din 3 aprilie 1936, publicata în Monitorul Oficial nr. 80, din 4 aprilie 1936, partea I, punea în concordanta aceasta institutie de larga utilitate publica, cu dezvoltarea societatii românesti.
Ca prima consecinta, în cursul anilor 1936-1937, Corpul pompierilor s-a extins prin înfiintarea de noi unitati si subunitati, care prin dispunerea lor acopereau teritoriul României reîntregite. În acest context, prin Ordin de zi de Comandament, nr. 217 / 1937, la data de 1 aprilie 1937 s-au înfiintat primele subunitati de pompieri militari în judetul Maramures, „Sectia de pompieri Baia Mare” si ,,Sectia de pompieri Sighetu Marmatiei” . La înfiintare aveau ca încadrare:
- Sectia de pompieri Baia Mare:
- un plutonier major comandant
- un subofiter instructor
- 15 trupa
Comandant al sectiei – Plt. maj. Soalca Gheorghe
- Sectia de pompieri Sighet
- un locotenent comandant
- un subofiter instructor
- 20 trupa.
Comandant al sectiei – Lt. Marinescu Alexandru
Cazarma Sectiei de pompieri Baia Mare, nou constituite, se afla pe strada Horia, nr. 6, de unde în anul 1954, se muta în actualul sediu, iar a celei din Sighetu Marmatiei pe strada Simion Barnutiu, nr.6, de unde se muta în anul 1938 în actualul sediu.
Începând cu 13 august 1938, acestea s-au subordonat Grupului tinutal - Somes, cu sediul la Cluj. Pâna în anul 1940 subunitatile au avut în dotare pompe manuale trase de 4 cai fiecare si comandate de câte un subofiter, precum si motopompe. În anul 1940 Sectia de pompieri militari din Baia Mare este dotata cu un A.P.C. Klochner. În anul 1947 Sectia de pompieri Sighet este dotata cu o autospeciala Magirus cu o capacitate de 4000 litri apa.
Evolutia celor doua subunitati, a fost stopata de evenimentele celui de-al doilea razboi mondial. În vara anului 1940, România a fost parasita de aliatii traditionali, în contextul politicii conciliante, ramânând la dispozitia statelor revizioniste, care i-au impus, în mod deosebit de dur, tratate care afectau teritoriul national (ultimatumul din 23 august 1939 despartea Basarabia si Bucovina, iar Dictatul de la Viena - 30 August 1940, rupea din teritoriul tarii mii de kmp. cu populatia aferenta. În urma tratativelor dintre Comisia militara condusa de generalul Steflea si Comisia militara maghiara, s-a convenit ca autoritatile si armata româna din zona sa se retraga în intervalul 1-6 septembrie. Conform ordinului Marelui Stat Major, nr.12140/31 august 1940, evacuarea unitatilor de pompieri militari din Ardealul de Nord a început la data de 3 septembrie, Sectia de pompieri din Baia Mare fiind evacuata la Lugoj, iar Sectia din Sighetu Marmatiei, la Fagaras.
Reorganizarea unitatilor si subunitatilor de pompieri în aceasta zona va avea loc abia dupa semnarea Conventiei de armistitiu de la Moscova, din 12 septembrie 1944. La 15 septembrie s-a elaborat ordinul Marelui Stat Major, nr. 65819, privind „Constituirea formatiunilor de pompieri militari care au existat în 1940, în Transilvania de Nord”. În conformitate cu prevederile ordinului mentionat, compunerea sectiilor de pompieri era stabilita astfel:
Sectia de pompieri militari Sighetu Marmatiei, cu urmatorul efectiv:
- un ofiter comandant, un subofiter si 20 trupa.
Sectia de pompieri militari Baia Mare, cu urmatorul efectiv:
- un subofiter comandant, un subofiter ajutor si 20 trupa.
Însa, la Baia Mare si Sighetu Marmatiei, pompierii militari vor fi reorganizati efectiv, în vechile subunitati, doar în 4 ianuarie 1945, prin Ordinul de zi nr. 469 al Comandamentului Pompierilor Militari, chiar daca, în cuprinsul Conventiei de armistitiu, se preciza ca administratia româneasca a acestui teritoriu trebuia sa-si intre imediat în rol. Administratia militara sovietica de aici nu a permis, în fapt, îndeplinirea conditiilor armistitiului. În ziua de 14 ianuarie s-au instituit comisiile de receptie a cazarmilor, iar începând cu data de 5 februarie 1945, treptat, pompierii îsi reiau activitatea efectiva de pregatire si mai ales de interventie la stingerea incendiilor. Finantarea pompierilor în aceasta perioada era asigurata de catre primariile locale din taxe colectate de la populatie. De asemenea Serviciul Pompierilor functiona pe baza unui regulament aprobat de primariile oraselor.
Prin ordinul Comandantului Trupelor Ministerului Afacerilor Interne, nr. 35839/5 din 27.11.1950, începând cu data de 1 decembrie 1950, se trece la noua organizare a pompierilor militari. Fiind adoptata o noua organizare teritorial administrativa, în localitatea de resedinta a fiecarei regiuni ia fiinta câte o comanda de Grup de pompieri. Denumirea unitatii maramuresene nou înfiintate era „Grupul regional P.C.I. Baia Mare”, si avea doar un nucleu de conducere compus din comandant, loctiitor politic, secretar subofiter.
În subordinea Grupului regional P.C.I. Baia Mare se aflau Sectiile de pompieri militari din orasele Baia Mare, Satu Mare, Sighetu Marmatiei si Carei .
Pentru noul sediu al unitatii, prin Decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale nr. 64 din 20.03.1952, se declara ca utilitate publica si expropriaza un teren cu constructiile aferente, din localitatea Baia Mare, str. Maresal Malinovschi, nr. 85, proprietari fiind numitii Banhidi Stefan si Banhidi Vasile în suprafata de 4759 mp., achitându-se suma de 2 lei/mp. (9518 lei) si 200.000 lei despagubiri pentru constructii. De asemenea prin Deciziunea Sfatului Popular al orasului regional Baia Mare nr. 6 din 14.01.1952 s-a pus la dispozitia Comandamentului Trupelor de Pompieri un teren în suprafata de 5350 mp., alocat noii cazarmi. Constructia acesteia (suprafata construita – 1.056 mp. si o valoare de bilant de 1.900.388 lei) s-a desfasurat în perioada anilor 1952–1954, când lucrarile au fost finalizate iar cazarma data în folosinta („predare si preluare provizorie” la data de 20 august 1954).
La 1 mai 1952, se înfiinteaza Sectia de pompieri militari din orasul Viseu de Sus, sub considerentul necesitatii acoperirii zonei cu forte specializate pentru apararea împotriva incendiilor.
Activitatea grupului regional si a subunitatilor din acest teritoriu, a fost coordonata de Grupul Administrativ Regional Cluj, pâna în anul 1953. Cu aceasta data unitatea se reorganizeaza, având în compunere: sef serviciu, loctiitor politic, sectie de prevenire a incendiilor, stat major, sectie tehnic - utilaj, birou cadre, 5 subunitati - în Baia Mare, Satu Mare, Sighetu Marmatiei, Viseu de Sus si Carei. Efectivele unitatii numarau: 36 ofiteri, 32 subofiteri si 245 militari. În dotarea unitatii se gaseau 11 A.P.C. Praga, 2 A.P.C. Klochner, 1 A.P.C. Mercedes, 7 motompome, un autoturism Gaz 67.
In anul 1956, prin ordinul de front nr. 69 din 9 martie, este reorganizata activitatea de supraveghere pentru prevenirea incendiilor, prin înfiintarea inspectiilor orasenesti si raionale de prevenire. În regiunea Maramures, s-au înfiintat astfel, 2 inspectii orasenesti, în Baia Mare si Satu Mare, precum si 9 inspectii raionale, cu sediul în localitatile Satu Mare, Somcuta Mare, Carei, Tasnad, Sighetu Marmatiei, Viseu de Sus, Târgu Lapus, Cehu Silvaniei si Negresti. Scopul acestui important domeniu de activitate al pompierilor militari era acela de depistare si înlaturare a aspectelor negative de natura tehnica si organizatorica existente în paza contra incendiilor, stabilirea masurilor de îmbunatatire a acesteia, pregatirea cetatenilor în vederea luarii masurilor preventive, organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor izbucnite, atât la locuinte cât si în unitatile economice , institutiile locale, pâna la sosirea pompierilor militari.
În 1957 se înfiinteaza o subunitate de pompieri militari si în localitatea Seini, care ulterior, în 1959 a fost desfiintata.
Pâna în 1960, subunitatile de pompieri militari aveau asigurata dotarea cu tehnica de lupta numai de productie straina. Dupa acest an, la nivel national, a început productia interna de tehnica de lupta pentru stingerea incendiilor, unitatile fiind dotate cu utilaje din gama autopompe cisterne S.R. (104, 113, 132) si mai târziu, autotunurile de incendiu S.R.114.
In anul 1968, în urma reorganizarii teritorial administrative, a luat fiinta, prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 3061/1 octombrie, actuala unitate de pompieri militari din judetul Maramures, prin transformarea sa din Grup regional în Grup de categoria B, având în subordine Companiile de pompieri din Baia Mare, Sighetu Marmatiei si Viseu de Sus.
Începând cu anul 1976, unitatea este dotata cu tehnica de lupta noua, fabricata în tara, autospeciale de tipul ROMAN, înlocuind treptat autospecialele vechi.
Din pacate, conditiile create dupa Decembrie, 1989, insuficienta alocarii unor resurse bugetare la nivel national, a determinat ca azi, unitatea sa aiba în dotare aceeasi tehnica de lupta, în mare parte învechita si cu norma îndeplinita. Prima autospeciala, moderna, din o noua gama proiectata a înlocui treptat vechile masini, a fost repartizata unitatii în luna decembrie, 2001. Pe lânga utilajele si accesoriile de interventie la incendii, ca o noutate aceasta autospeciala, este dotata cu scule si dispozitive pentru operatiuni de descarcerare, la nivel european.
Pentru asigurarea unei interventii operative în localitatile de pe Valea Izei, prin Ordinul de zi pe unitate nr. S/1216 din 4 august 2000, se detaseaza în comuna Bogdan Voda, doua autospeciale cu echipajele complete, prin redistribuire, de la Sectia de pompieri Sighetu Marmatiei. Începând cu data de 7 august 2000, noul Pichet de pompieri Bogdan Voda devine operational. În noul raion de interventie repartizat sunt cuprinse 13 localitati, asigurând reducerea timpilor de interventie de la 92 minute la 35 de minute.
În anul împlinirii a 65 de ani de la înfiintarea primelor subunitati de pompieri militari în Maramures, populatia din acest judet are la dispozitie, la orice ora, efective de ofiteri, maistrii militari, subofiteri, personal civil, militari angajati pe baza de contract si militari în termen capabile sa execute, în orice conditii, solicitarile sale. Trebuie spus ca pompierii au fost întotdeauna alaturi de cei care, din diverse motive au avut de suferit de pe urma incendiilor si altor evenimente cu consecinte negative precum inundatii, explozii, avarii sau accidente. Apararea vietii si a proprietatii cetatenilor, a societatii în general, împotriva evenimentelor si efectelor negative ale acestora a constituit si constituie obiectivul principal al activitatii pompierilor militari. Numerosi au fost si sunt cei care cunosc pe propria piele efectele dezastruoase ale „prietenului” scapat de sub control.
Din multitudinea de misiuni îndeplinite, merita amintite urmatoarele:
- În ziua de 16.06.1957 în comuna Sacel a izbucnit un puternic incendiu care a cuprins 28 de gospodarii cetatenesti. Incendiul a fost lichidat de Compania de pompieri Viseu de Sus cu pagube relativ mici (388000 lei).
- În noaptea de 26-27.04.1965, Compania de Pompieri Baia Mare a intervenit la incendiul izbucnit de la Teatrul de Stat. Incendiul a fost lichidat în timp scurt, salvându-se bunuri materiale în valoare de peste 2 milioane lei. Pentru modul de actiune si spiritul de sacrificiu, subunitatea a fost citata prin Ordinul de front al Directiei de Paza Contra Incendiilor Bucuresti.
- În ziua de 1 septembrie 1967, Compania de Pompieri Baia Mare a intervenit la incendiul produs în Magazia centrala a Combinatului Minier din Baia Mare; În raport cu materialele de valoare deosebita pastrate aici, militarii pompieri au reusit sa lichideze acest eveniment, cu pagube minime si sa salveze bunuri de peste 2 milioane lei.
- În ziua de 9 august 1969, Compania de Pompieri Baia Mare a intervenit la un incendiu izbucnit în depozitul de ambalaje al Fabricii de conserve „Agrofruct” Baia Mare, salvând bunuri de peste 5 milioane lei.
- Inundatiile din anul 1970 au dat militarilor din unitate prilejul sa-si dovedeasca buna pregatire profesionala. Prin actiunile lor au reusit sa salveze viata a peste 100 de persoane si importante bunuri materiale, participând, împreuna cu alte forte la înlaturarea consecintelor provocate de puhoiul apelor Somesului, Lapusului si Sasarului.
- La data de 07.03.1971, Compania de Pompieri Sighet a intervenit la un puternic incendiu la magazia de materiale a U.F.E.T. Sighet. La acest incendiu militarii au actionat în conditii deosebit de grele deoarece în magazie se gaseau 14 butelii de oxigen din care 5 au explodat pe timpul stingerii.
- În ziua de 14.04.1971, Compania de Pompieri Baia Mare a intervenit la un incendiu izbucnit la Sectia de convertizoare a Combinatului Chimic Baia Mare, unde s-a produs o avarie care a dus la revarsarea plumbului topit. Dând dovada de curaj si profesionalism, militarii subunitatii baimarene au reusit sa lichideze incendiul cu pagube minime.
- La incendiul din ziua de 13.03.1977, produs la Moara de nutreturi concentrate, pompierii militari din compania Baia Mare, au actionat în conditii deosebit de dificile, în prezenta unui pericol permanent de explozie, mari degajari de fum si gaze toxice, reusind lichidarea focului devastator în limitele gasite, salvând de furia flacarilor întreaga cladire, utilajele si instalatiile aferente.
- În ziua de 22.06.1982, Compania Sighet a fost solicitata pentru lichidarea unui incendiu la sectia de Mobila Arta a Combinatului de prelucrare a lemnului Sighetu Marmatiei. Prin eforturi deosebite, în aceleasi conditii de mare complexitate (degajari de fum si gaze toxice în cantitati uriase), au fost salvate sectiile de productie si mobilier în valoare de 40 milioane de lei.
- În ziua de 01.08.1983, Compania Sighet a intervenit pentru stingerea unui incendiu, izbucnit la Caminul de Batrâni din Sighetu Marmatiei. Eroismul si sacrificiul militarilor pompieri a avut ca rezultat lichidarea incendiului, cu pierderi minime, dar mai ales salvarea vietii unui numar de 74 persoane.
- Incendiul izbucnit la padurea de foioase de pe raza Ocolului Silvic Baia Mare, din ziua de 05.05.1984 a fost localizat si lichidat în limitele gasite, fara pagube materiale. S-au salvat de la distrugere padurea de foioase pe o suprafata de 130 ha si plantatia de 20 ha de pin din vecinatate.
- În ziua de 03.07.1987 Grupa operativa a unitatii si garda de interventie din Compania Baia Mare au intervenit pentru stingerea unui incendiu izbucnit la acoperisul Casei de cultura a tineretului din Baia Mare, aflata în faza de santier. Prin organizarea si concentrarea în timp operativ a fortelor militare si civile, incendiul a fost localizat la acoperis, limitându-se propagarea flacarilor în zona salii de spectacole, scenei si hotelului, fiind salvate bunuri în valoare de peste 20 milioane lei.
- În ziua de 22.08.1988, Compania de Pompieri Baia Mare a intervenit pentru stingerea unui incendiu la Baza furajera din cadrul C.A.P. Arduzel comuna Ulmeni. Actionând în conditii de temperatura ridicata, sursele de apa fiind la distanta mare, incendiul a fost lichidat, fiind salvate furajele aflate în pericol, în valoare de peste 4 milioane lei.
În ziua de 18.02.1990, datorita neînchiderii unui robinet de golire, la unul din rezervoarele de benzina din incinta Depozitului Peco Baia Mare, dintr-o cisterna C.F.R., acesta s-au scurs pe canalul de colectare pâna la rigola de pe partea stânga a soselei Baia Mare - Dej. Venind în contact cu o sursa de aprindere s-a produs incendierea produselor revarsate. La sosirea grupei operative si a garzii de interventie din Compania de Pompieri Baia Mare, incendiul se manifesta cu violenta deosebita, pe canalul de colectare si rigola soselei, lantul de flacari având peste 1 km lungime. Exista pericol de propagare la constructiile din platformele Depozitelor Uniunii judetene a cooperatiei de consum (actual Federalcoop), Frulegmar, Avicola si Faimar, aflate pe traseul conductei de scurgere sau în imediata vecinatate a acesteia. Daca flacarile s-ar fi întors, pe conducta de scurgere, în rezervorul din Depozitul PECO, consecintele exploziilor ar fi fost dezastruoase pentru municipiul Baia Mare. Prin masurile deosebit de operative, îndeplinite cu hotarâre de catre cei care au condus interventia, împreuna cu personalul de specialitate din depozit, riscurile mentionate au fost înlaturate în prima faza a interventiei. S-a lucrat la localizarea si lichidarea incendiului numai în afara localitatii. Este dificil de apreciat valoarea bunurilor materiale salvate , pâna la urma de o mâna de oameni.
- Incendiul izbucnit în ziua de 08.08.1990 la Padurea de rasinoase Gura Baii, de pe raza Ocolului Silvic Borsa a fost stins fara pagube materiale deosebite datorita interventiei operative a formatiilor civile de pompieri al Sucursalei miniere Baia Borsa, cetatenilor din orasul Borsa si a efectivelor din Compania de Pompieri Viseu. A fost salvata padurea de rasinoase în valoare de peste 15 milioane lei.
- În ziua de 09.05.1993, în conditii de vânt puternic s-a produs un alt incendiu la o gospodarie cetateneasca din orasul Borsa. Datorita specificului constructiilor din cartier, majoritatea din lemn si amplasarii la distanta mica una de alta, incendiul s-a propagat în timp scurt la 4 constructii din gospodariile învecinate. Cu sprijinul populatiei si a unui pluton de militari în termen din Batalionul de Vânatori de Munte Borsa, militarii pompieri din orasul Viseu de Sus au realizat localizarea si lichidarea incendiului în limitele gasite, fiind salvate din furia focului alte 6 gospodarii cetatenesti, aflate în imediata apropiere a celor afectate de incendiu.
- Incendiul produs în ziua de 27.09.1994, la hala de gatere a S.I.L. Viseu de Sus a pus în fata pompierilor militari si civili probleme deosebite. Suprafata uriasa cuprinsa de foc în timp foarte scurt, utilajele si instalatiile tehnologice existente, lipsa, la un moment dat a apei, au fost câteva din probele aflate în fata „concurentilor”. Trebuia hotarât repede bine si, mai ales, trebuia actionat în conditii care se modificau esential de la un moment la altul. Câteva ore din zi si din noapte a durat „razboiul” pompierilor, chiar daca unii dintre participanti erau îmbracati altfel. În fata sinistrului nu conteaza haina, ci vigoarea sufletului si dragostei fata de om si rezultatele muncii lui, în vederea salvarii acestora.
- In 22.02.1996 la ora 1342 pe deasupra unitatii din Baia Mare a trecut un avion AN 24. Peste un minut avionul era incendiat dupa prabusire în cariera Sf. Anton. Din proprie initiativa fortele de interventie din subunitate sub comanda Col. Popeea Mircea s-au deplasat la fata locului si au actionat pentru lichidarea incendiului si apoi timp de doua zile, pentru înlaturarea efectelor si cautarea victimelor aflate în resturile contorsionate ale aparatului de zbor.
- La 01.01.2002, forte de interventie din Subunitatea Baia Mare au actionat împreuna cu personal din alte forte specializate, pentru dizlocarea podului de gheata în zona localitatilor Ulmeni, Farcasa, Miresul Mare.
- În ziua de 07.05.2002, un grup de „speologi” amatori au fortat intrarea într-o mina parasita din zona Dealul Crucii Baia Mare. Fara nici un fel de aprobare a celor în drept si fara sa cunoasca particularitatile lucrarii miniere, cel mai aventuros speolog a cazut într-un put pe o distanta verticala de circa 60 m. Doar cu ajutorul specialistilor din Exploatarea miniera „Aurum” Baia Mare si a pompierilor militari baimareni, astazi este în viata un copil de 16 ani.
Sunt numeroase asemenea exemple, însiruirea lor fiind posibila cu alte sute si mii. Dovada activitatii desfasurate de militarii pompieri maramureseni, nu se poate rezuma la incendiile pe care le-au stins. Înca de la începuturile activitatii lor, pompierii au demonstrat ca a preveni incendiile costa mult mai putin decât a le stinge. Si, chiar daca activitatea de prevenire a acestor sinistre nu este spectaculoasa, în „registrul de lupta” al pompierilor din Maramures ar putea fi mentionate numeroase incendii care… nu s-au produs!
Toate acestea nu se puteau realiza fara oameni, fara acei care pe parcursul a 65 de ani de existenta a unitatii „au trait sub amenintarea clopotului, goarnei de alarma s-au a soneriei” o zi, o luna, un an, sau o viata de om. Au fost si sunt 122 ofiteri, 171 maistrii militari si subofiteri, 58 militari angajati pe baza de contract, 39 salariati civili (vezi anexele nr. 3 si 4) si peste 6.000 de militari în termen. Multi dintre acestia nu mai sunt printre noi. Altii se bucura de câte ori aud laude la adresa pompierilor, constienti ca o parte din merite li se cuvin si lor. Cei mai multi, s-au întors la casele lor dupa trecerea prin „scoala barbatiei”, si-au întemeiat familii, au continuat activitatea de aparare împotriva incendiilor, acasa, la locurile de munca, sau în cadrul serviciilor de pompieri civili.
Tuturor acestora, azi la ceas aniversar le transmitem recunostinta noastra pentru eroismul, daruirea, cutezanta, spiritul de sacrificiu si profesionalismul dovedit în lupta cu focul si cu „forta descatusata a naturii”.
Suntem constienti de bogatele fapte de „arme” ale înaintasilor, de înalta raspundere ce ne revine, putând sa raportam ca pompieri militari maramureseni de azi, îsi fac zi de zi, datoria de aparare a vietii oamenilor si a bunurilor materiale de furia flacarilor, a consecintelor calamitatilor naturale si catastrofelor.
Adresam, prin aceste rânduri, cele mai calde multumiri, conducerii Bibliotecii judetene Maramures, Filialei Arhivelor Statului Maramures colaboratorilor si sponsorilor, unor cadre active si în rezerva ale unitatii, care au sprijinit, cu eforturi deosebite, realizarea acestei lucrari.
NOTE BIBLIOGRAFICE

1. Ion Panturu, File din istoria pompierilor români, Serviciul editorial si cinematografic al M.I. – 1983.
2. Ion Panturu, File din istoria pompierilor, Corpul Pompierilor militari 1918 – 1940, Serviciul editorial si cinematografic al M.I. – 1981
3. Ion Panturu, File din istoria pompierilor români. Contributia pompierilor artileristi la razboiul de independenta, Serviciul editorial, presa si propaganda în rândul populatiei al M.I. – 1977.
4. Pagini din istoria pompierilor, Culegere de referate si comunicari prezentate la simpozionul Muzeului Pompierilor – 1977, Serviciul editorial al M.I. – 1978.
5. Istoria pompierilor militari bucuresteni, editia I, Bucuresti, 1996.
6. Registrul istoric al unitatii.
7. Registrul istoric al Detasamentului de pompieri Baia Mare.
8. Registrul istoric al Sectiei de pompieri Sighetu Marmatiei
9. Registrul istoric al Statiei de pompieri Viseu de Sus.
10. Arhivele statului, Baia Mare, Fondul Prefectura judetului Maramures, dosarele nr. 26/1926 si nr.35/1930.
11. Arhivele statului, Baia Mare, Fondul primariei, actele cu nr. 1925, 1845, 6514, 5620, 1605.
12. Arhivele statului, Sighetu Marmatiei, Fondul Prefectura judetul Maramures, seria „Acte politice” pachetul 36, actul nr.126/1769 Idem, Fondul Prefectura judetul Maramures, seria „Statute si regulamente elaborate de comitatul Maramures”, U.A.inv. sub nr.162/1891, nr.150/1887, nr.14/1895.
13. Idem, Fondul „Primariei orasului Sighet”, actul nr.8650/1893 Idem, Fondul „Liceul reformat Sighet”, registru nr.102/1717, fisa nr.252.
14. Arhiva unitatii, Registre cu Ordine de zi, 1950–2001, Registru index alfabetic militari în termen, 1950–2001, Dosare privind constructiile cazarmilor, 1952–2001, alte documente arhivizate.

	Pompieri Product Description here. A brief description about the product here to give a quick reference to your viewers. >> more information
	Pompieri Product Description here. A brief description about the product here to give a quick reference to your viewers. >> more information